Nine Inch Nails - The Downward Spiral (1994)

NINE INCH NAILS – THE DOWNWARD SPIRAL

Pentru inceput vreau sa fie clar ca Nine Inch Nails (NIИ, ca sa fie clar de acu’ incolo) nu sunt genul de “roacheri” (Dumnezeule, cat urasc expresiile “cocalarilor”) care sa cante de Aghiuta sau Scaraotchi. Sa va iasa din cap chestia asta.
Daca stau sa ma gandesc bine, nici macar nu canta metal, ci un amestec de metal cu muzica electronica (unele site-uri si reviste de „specialitate“ ii claseaza ca find industrial).
Daca stau sa ma gandesc si mai bine, nici macar nu este o trupa. Omul care se ascunde sub numele de NIИ se numeste Trent Reznor. El compune toata muzica, scrie toate versurile, el canta pe albumele de studio si tot el este producatorul. NIИ exista sub forma de trupa doar in concerte.
De ce am ales sa fac o recenzie pentru acest album? Deoarece este considerat ca fiind cel mai reusit album al lui. Eu sunt complet de accord.
“The Downward Spiral” (TDS) este cel de-al doilea album de studio al lui Trent Reznor si inca unul al naibii de agresiv.
Pentru inregistrarea acestui album, Trent Reznor (TR – ca m-am plictisit sa scriu atatea nume) a decis sa cumpere o casa pe care a numit-o “Le Pig” (“Porcul” in franco-engleza, pentru aia mai prosti). Ceea ce s-a aflat ulterior in legatura cu aceasta casa este faptul ca aici a fost omorata sotia lui Roman Polanski (cel care a regizat “Pianistul”, un film superb despre persecutiile evreilor din al doilea razboi mondial, pe care il recomand cu caldura), Sharon Tate, de catre adeptii lui Charles Manson (un cretin care a crezut ca este Mesia, si care a ajuns acolo unde trebuie, adica la “zdup”).
Se vede (si aude) clar o improvizatie imensa fata de primul lor album (si anume “Pretty Hate Machine”, care este superb). O improvizatie care a dus la crearea acestei capodopere.
So, hai sa nu va mai plictisesc cu aceste detalii si sa trecem in revista piesele de pe album:
Mr. Self-Destruct: daca auziti niste impuscaturi la inceput, sa stiti ca nu ati gresit CD-ul. Chiar asa incepe piesa cu aceste sunete morbide (luate din filmul “THX 1138” regizat de George Lucas, ala care a facut Star Wars-u). In orice caz, pregatiti-va sa fiti asaltati de o sumedenie de zgomote ce alcatuiesc piesa. Practic, aproape tot albumul este in genul asta. 8.5/10

Piggy: o piesa mai slow care nu are chiar ceva foarte special ca restul pieselor. Dar este interesanta. 8/10
Heresy: piesa asta este buna cand te indoiesti de religie si cand simti ca nu mai ai in ce sa crezi. Cred ca Trent era super suparat in timpul inregistrarii acestei piese. Se simte clar ura pentru Dumnezeu (chiar daca este doar metaforica). Dar in termenii de agresivitate nu se compara cu ce urmeaza. 9/10
March of the Pigs: Dumnezeule…..inca imi aduc aminte cand am ascultat prima oara aceasta piesa, pe vremea cand MTV-ul mai dadea muzica buna, nu doar tampenii. Nu voi uita nicioadata reactia mea cand l-am vazut pe Trent spargand 3 microfoane in mai putin de 2 minute. Piesa este agresiva, iar apoi se intrerupe brusc. Dar incepe din nou, de data asta si mai agresiv decat la inceput, iar apoi se termina brusc. Probabil piesa perfecta pentru a face un “mosh”(daca nu stiti ce e aia, documentati-va). 10/10
Closer: cea mai cunoscuta piesa de pe acest album, si probabil cea mai cunoscuta piesa marca NIИ. Probabil stiti cu totii acel videoclip plin cu chestii sado-maso si nu cred ca ati uitat inca refrenul piesei (“I wanna fuck you like an animal”, etc.). Datorita acestei piese au devenit foarte cunoscuti. Sincer sa fiu, imi place la nebunie piesa si nu imi este frica sa recunosc lucrul acesta. 9.5/10
Ruiner: probabil ce mai “industriala” piesa de pe album. Destul de agresiva mai ales in timpul refrenului. Urechea ascultatorului este asaltata de un “zid de sunete”. 9/10
The Becoming: in aceasta piesa se simte clar suferinta naratorului. Desi la inceput pare un pic ciudata, partea aceea acustica care suna de-a dreptul malefic ma prinde de fiecare data. Dar, cea mai interesanta parte a piesei este cand repeta versul “I won’t give up it wants me dead, goddam this noise inside my head” de mai multe ori spre sfarsit, la inceput abia se aude, iar apoi iti “termina” urechiile. Genial. 10/10
I Do Not Want This: aproape acelasi lucru ca la piesa precedenta, doar ca este multa mai intensa. Trent pare linistit pentru o vreme, dar explodeaza in timpul refrenului. La sfarsit isi exprima dorinta: vrea sa fvta pe oricine. La fel de geniala piesa. 9.5/10
Big Man With a Gun: un pic cam ciudata piesa. Desi este practic o piesa scurta (1:36) este al naibii de violenta. 9/10
A Warm Place: total diferita de cea a fost pana acuma, piesa aceasta este preferata mea de pe album. Desi multi se vor plictisi ascultand-o, ramane unul din cele mai exceptionale instrumentale pe care le-am auzit in viata mea. Aici naratorul isi da seama ca nu are rost sa mai continue sa se minta pe el insusi si decide sa nu isi mai continue viata. Superba piesa. 10/10
Eraser: desi inca nu imi pot da seama ce reprezinta acele zgomote de la inceputul piesei, trebuie sa va spun ca merita ascultata. Desi 80% din piesa este instrumentala, spre sfarsitul piesei il veti auzi pe Trent strigand “KILL ME!!! KILL ME!!! KILL ME!!!”. Chiar merita ascultata. 9.5/10
Reptile: o piesa cu multe metafore sexuale. Versurile sunt despre o prostituata pe care naratorul o viziteaza inainte de a se sinucide. Ascultati sunetele de pe fundalul refrenului, sigur va vor face firele de pe corp sa se trezeasca. 9/10
The Downward Spiral: aceasta este piesa care naratorul decide sa isi ia viata. Dupa un zgomot de fond se aud notele de la sfarsitul piesei “Closer”. Desi nu il veti auzi clar pe Trent, puteti simti suferinta lui. La sfarsit se aude din nou un zgomot de fond care pregateste finalul albumului.
Hurt: sincer, este probabil singura piesa care a reusit sa ma faca sa plang (aproape). Versurile sunt extrem de reale si chiar dor. Desi multi ar spune ca suna cam IEMO, habar nu au de ceea ce vorbesc. Piesa aceasta este superba, chiar daca este foarte lenta. Chiar si cover-ul lui Johnny Cash (un fel de Elvis, RIP) este foarte dureros. 10/10

Si uite asa am gatat cu albumul. Ce pot spune in incheiere este ca merita ascultat. Chiar merita.
Nota finala: 10/10.